Lipsa de speranță sau “stagflația socială”

Lipsa de speranță sau “stagflația socială”

 

Se vorbește în mod serios despre o stagflație economică globală.

Stagflația economică este o stare fără de speranță a economiei în care creșterile de prețuri sunt determinate de un șoc economic. Umanitatea trăiește acum doua dintre acestea : pandemia si războiul de lângă noi. Chiar dacă nu pare global războiul din Ucraina datorită dimensiunii Rusiei și valenței sale de furnizor global  de gaze naturale și combustibil se apropie de această dimensiune.

Însă nu stagflația economică doare atât de rău în România cât doare stagflația socială…

Să  încerc să explic similitudinea mecanică pe care o fac între sfera economică și cea socială scriind că lipsa de speranță socială a populației active ne trimite implicit în aceeași sferă a lipsei de creștere economică

Am citit cărți despre oamenii care își creează propriile complexe despre felul în care sunt receptați de societate. Unii se consideră nepregătiți, timizi sau urâți.. . Și asta se întâmplă în lumea largă

România în schimb induce o stare de lipsă de speranță socială cronică în care concetățenii noștri nu se mai văd trăind în matca de limbă, cultură și civilizație în care s-au născut. Iar asta s-a tradus prin emigrația a peste 25% din populația ACTIVĂ a țării…

Acești aproape 5 milioane de români au plecat din cauze multiple în diverse valuri : inițial aventurierii și infractorii, urmați de  șomerii generați de o privatizare haotică, tinerii dornici de o diplomă „pe bune”, actual oameni din toate clasele sociale nu își mai văd viitorul aici.

Cei care pleacă acum sau care se pregătesc să plece sunt sută la sută convinși că sistemele sociale majore sunt în prag de colaps : Politica și politicile publice, Justiția și Afacerile Interne, Sănătatea, Educația, Munca și Asigurările Sociale. Prefer să nu mai zic nimic despre digitalizare.

Politica și politicile publice– orientarea electorală în 2019 și 2020  a avut o chimie total diferită decât actuala coaliție și România pare încremenită într-un război tacit de tip phoney (September 1939- april 1940).

Politicile publice sunt subordonate PNRR-ului și comandamentelor lui. Nimeni nu mai gândește nimic, toată lumea emite legi, OUG și HG.

PNRR are însă valențe temporale, cantitative și calitative.

Numai dacă privesc la domeniul digitalizării și la controversele pe care le nasc proiectele de politici publice privești cu spaimă la întreg. Personal văd această stare de „coabitare” ca un armistițiu cu termen 2023.

Ce să spui despre Justiție și Afaceri Interne când ultimele două evenimente de ecou public sunt :

  • O acțiune de compromitere a unui jurnalist de investigație în care rolul autorităților publice este cel puțin bizar;
  • Părăsirea țării de către un condamnat care află sentința de la ÎCCJ pe căi oculte

Sănătatea după un episod pandemic prelungit în loc să își vadă de : pandemie, nosocomiale, bolnavi arși,  înțeleg că vrea să înceapă o dispută cu Departamentul pentru situații de urgență. Personal, le urez succes , în criză aveam nevoie sigur de alte crize

Educația a devenit o rană neînchisă care se îndreaptă spre cangrenă …

Se presupune că absolvind într-un sistem de educație național este posibil  să îți găsești un loc în societate funcție de cunoștințele și aptitudinile dobândite . Speranța foarte îndreptățită  este zilnic pervertită de vechea lege a sinecurii/nepotismului/promovării politice care înăbușă  în fașă orice speranță de mai bine.

Cu actualul sistem de salarizare bugetară și cu cel de pensii ne îndreptăm spre faliment public,  pentru că nu putem întinde la infinit o stare de deficit bugetar excesiv ( 7%), o continuă îndatorare (datoria publică a trecut de %)% din PIB). În concluzie Ministerul muncii nu va mări pensiile cu 40 % … ci inflația va tăia cred 20% anul ăsta.

***

Singurul lucru luminos rămâne alianțele în care am intrat și în care văd că acum avem trolli care nu se simt bine…

În opinia mea , Uniunea Europeană a greșit acceptând o aderare lovită de un compromis care se perpetuează sine die…însă greșeala lor cumulată cu cea a NATO ne  protejează azi. Încă o dată în istoria noastră geografia a fost mai  puternică decât realitatea și s-a dovedit că dacă ai noroc poți să nu ai o clasă politică

Ceea ce pot să sper este ca o forță politică să redea cumva României demnitatea, valoarea și încrederea în viitor

Mulțumesc,

Laurențiu Stelea

 

 

May be an image of text that says "POEMS. 27 VI. HOPE. HOPE is the thing with feathers That perches in the soul, And sings the tune without the words, And never stops at all, And sweetest in the gale is heard; And sore must be the storm That could abash the little bird That kept so many warm. I 've heard it in the chillest land, And on the strangest sea; Yet, never, in extremity, It asked a crumb of me."

 

 

Speranţa e ceva cu pene
Care-şi face cuib în inima-încercată
Şi care cântă-o melodie nerostind cuvinte,
Fără-a conteni vreodată.
Glasu-i e dulce-n vreme de furtună –
Şi cumplite-ar trebui să fie-acele uragane
În stare s-alunge micuţa pasăre,
Care alină atâtea fiinţe umane.
Am auzit-o-n cele mai înfrigurate locuri,
Pe cele mai învolburate mări –
Dar niciodată când m-am aflat la ananghie
Nu mi-a pretins nici mulţumiri, nici dări.

https://lyricstranslate.com

Distribuiti daca v-a placut

Puteti posta comentarii