Digitalizare sau nimic

Later edit

Considerațiile acestui articol sunt personale și exprimă punctul de vedere al opinentului și au fost scrise ca o opinie în timp ce se pregăteau următoarele legi :

Punctul de vedere al autorului rămâne cel din articolul de față și anume că până nu vom imagina cum trebuie să funcționeze România digital (legea procedurilor comune administrative, legea registrelor generale, etc.), până nu vom înțelege că administrația publică trebuie să gestioneze transformarea digitală (și nu alte autorități care au misiunile lor specifice ), până nu vom transforma modelul în care gândim și achiziționăm tehnologie, etc,.  nu se va schimba nimic.

Înțeleg că există o presiune a PNRR- care trebuia să atingă ținte,  însă nu putem vorbi de interoperabilitate cu forța fără respectarea unor principii sau să emitem o normă de politică publică fără a ne raporta la realitate, la ceea ce se întâmplă în țări care operează legislativ și tehnologic soluții de cloud, la opinia unor consultanți (de altfel obligatorie)

Opinia mea fermă este că trebuie să definim o viziune a ceea ce înseamnă cu adevărat România digitală , să dezbatem, să le punem pe hârtie ca proiecte în primul rând administrative, legislative, etc.

Voi trimite de altfel acest punct de vedere și premierului României care înțeleg că ar trebui să asume noul model de guvernanță să le ceară consilierilor și autorităților din subordine viziunea asupra rezultatului final al transformării digitale

Voi reveni și cu opinii pe cele două legi care sunt supuse discuției și dezbaterii publice. Nu este un atac, nu este o revoltă ci este un punct de vedere diferit

Mulțumesc,

Laurențiu Stelea

Prolog

 

Bună Ziua,

Revin după aproape 3 ani în arena transformării digitale , o binemeritată pauză,  în care am așteptat reforma guvernanței digitale anunțată în decembrie 2019. Se pare că nu am reușit să ne urnim într-o direcție cât de cât pozitivă.

În rândurile următoare insist pe faptul că succesul transformării digitale în România este o problemă de viziune, coerență și etică și nu o problemă de finanțare și infrastructură.

În ultimii 2 ani toate declarațiile publice ale responsabililor guvernamentali cu atribuții executive au început cu „ O să realizăm cloud-ul guvernamental…” . Cu toată stima domnilor, cloud-ul guvernamental  ar trebui sa fie ultima noastră preocupare.

Ce vom pune în cloud? Cine va gestiona registrele? Cum se vor petrece procesele digitale?

Ar trebui să unificăm într-o singură viziune ce ar trebui făcut pentru ca țara să funcționeze digital (registre autentice, semnătură electronică, identitate digitală, documente electronice, proceduri digitale, etc.),  să scriem arhitectura digitală, să ne re-scriem legile…și nu în ultimul rând să ne transformăm noi : digital și tehnologic.

Într-o propoziție ar trebui ca pe baza unei legislații ajustate să ne ajutăm de interoperabilitate, comunicații și securitate pentru a fi digitali.

Așa cum este. Privire retrospectivă

Să nu se creadă că suntem în comuna primitivă a transformării digitale, în ultimii 30 de ani am investit și am reușit crearea unor enclave tehnologice și de afaceri care sunt digitalizate mulțumitor (Ministerul Finanțelor ,ANAF, Casa Națională de Pensii, etc.). Sau altele care sunt în top și despre care știm foarte puțin, SRI, STS, etc.

Însă dezvoltarea este cum am spus puternic enclavizată si orientată spre silozuri de date cu comunicare digitală bazată pe „protocoale ad-hoc” . Tehnologic nu suntem interoperabili și nici nu respectăm principiul „ONCE- ONLY”.

Nu există orchestrarea la nivel societate.

Ultima perioadă 2020-2022

 

Perioada pandemiei a adus reașezări care pot fi calificate în opinia mea ca regrese sau pași pe loc, Însă consider că este prea timpuriu să mă pot pronunța

De menționat sunt :

  • Dizolvarea MCSI cu apariția ADR si MCID cât și migrarea comunicațiilor la Ministerul Transporturilor
  • Apariția Directoratului Național de Securitate Cibernetică
  • Cardul electronic de identitate
  • Câteva ajustări și alinieri la cadrul legislativ european.

Deși în plan declarativ toată lumea vrea să facă „digitalizare” și există impresia că există o super voință politică în realitate a devenit un cartof încins al oricărei guvernări și am avut trei până astăzi  din 2019.

Dacă am reușit la presiunea opiniei publice și a industriei  să cantonăm  responsabilitatea transformării digitale la nivelul Primului Ministru, adică a devenit o activitate în trena SGG, observ că tot nu există cu adevărat un suflu care să ne facă să avansăm…

Personal nu văd la această oră care este campionul, sponsorul executiv al acestui proces amplu și am numit transformarea digitală : Primul Ministru, Secretarul General al Guvernului, Ministrul CID, Președintele ADR ?

Ultimii ani au clarificat tematica transformării digitale prin apariția unor politici publice cu caracter obligatoriu rezultate în urma unor  proiecte finanțate din fonduri europene- vezi e-GOV.

Ar părea că acum știm ceea ce trebuie să facem…

Mai mult decât atât am scris și în PNRR despre digitalizare Însă uitându-ne după copacii falnici din PNRR avem tendința de a ignora să vedem pădurea.

Ultimii doi ani deși așteptați cu speranță nu au adus mare lucru nici în planificare, nici în execuție, nici în exploatare…

Cu părere de rău nu există nimic schimbat în achiziția nevoilor, concepția proiectelor, concepția caietelor de sarcini, nu avem proceduri de management unitare, etc.

Iar lucrurile astea ne mențin în  :

 

Asta este realitatea (citez din document) :

România se situează pe locul 27 din cele 27 de state membre ale UE în ediția din 2021 a Indicelui economiei și societății digitale [DESI [1]

Din cel de al doilea raport [eGovernment Benchmark] [2] am să pun o fotografie

Și vă las să vedeți o concluzie grafică care revine obsedant : România pe ultimele locuri în raport nu cu țări din Uniunea Europeană ci din afara Uniunii.

 

Așa cum trebuie să fie .

În următoarele rânduri aș vrea să scriu că în primul rând trebuie transformată România administrativ , în sens digital, apoi legislativ iar în final din punct de vedere tehnologic. Cel mai ușor lucru este din punct de vedere tehnologic dacă specialiștii sunt lăsați să o facă; fără ingerințe , lobby incorect sau parti-pris-uri din partea diverșilor factori.

Bibliografia acestui articol va fi una restrânsă și am să citez ca sursă de inspirație Estonia ca fiind o țară integrată administrativ, legislativ, etc.

De ce ESTONIA ?

De ce încerc să amintesc de ESTONIA și încerc să construiesc pornind de la adevărurile simple descoperite de către această țară . În anii sfârșitului decadei 1990 și începuturile ui 2000 această țară a reușit să se reinventeze pe baza și ajutorul transformării digitale. Iar lucrul acesta a fost posibil pentru că au pus fundații solide și corecte :

  • Digitalizarea registrelor care conțin informațiile publice
  • Digitalizarea canalelor de informații ( cu securitate inclusa) care au permis schimbul de informații
  • Furnizarea accesului cetățenilor la aplicații și servicii electronice sigure facilitate de cardul electronic

Comerțul electronic și e-banking s-au aliniat și în 20 de ani vorbim de e- STONIA, întreaga dezvoltare a țării a fost favorizată de schimbul de informații publice . Motorul dezvoltării a fost transformarea digitală iar țara este un exemplu pentru celelalte țări

Poziția ESTONIEI în clasamente :

  1. DESI – poziția 7
  2. UN e-Government Survey 2020- Locul 3 împreună cu Danemarca și Coreea de Sud
  3. E-participation Index/UN, este prima în lume.

 

Elementele din construcția tehnologică a casei sunt preluate în mare parte din Introduction to e-Government e-Government to Support Sustainable Development Goals [3], document de sinteză și analiză al guvernului din Estonia cu adaptări și modernizări proprii.

Ca ilustrare grafică am să folosesc imaginea sugestivă a unei case în care nevoile fundamentale sunt fundația casei, principiile sunt stâlpii de rezistență iar celelalte elemente digitale și analogice sunt obligatorii.(vezi figura atașată)

  1. Fundamentul acestei reforme trebuie să fie voința politică a unui guvern, partid, coaliție, etc. Această voința politică trebuie să existe și să fie asumată în mod PUBLIC. Adică un mandat clar asumat cu autoritate și responsabilitate de la vârful politicii autohtone. Începând din 2004 nu văd la vârf decât angajamente fără ecou în realitate.
  2. Rescrierea funcționării proceselor din Administrația publică ca procese digitale și nu procese orientate hârtie. Rescrierea legislației în care documentul hârtie să fie egal ca putere juridică cu cel electronic dacă acesta din urmă îndeplinește standardele industriei privind securitatea.
  3. O viziune cu privire la ceea ce vrem de la transformarea digitală…Ceea ce văd eu este că în loc să ne gândim la servicii digitale pentru toată lumea noi ne gândim la „ să cheltuim și banii ăștia și o să fie bine”…
  4. O nouă guvernanță reală cu privire la transformarea digitală: adică inventarierea oamenilor, proceselor și tehnologiei și o regândire la nivelul anului 22 din secolul 21 a ceea ce înseamnă azi digital în lume….De la concepere la achiziție, de la gândire la execuție.
  5. Principii noi pe care să se bazeze transformarea digitală :
    1. Leadership
    2. Încredere
    3. Transparență
    4. Responsabilitate
    5. În slujba interesului public
    6. Integritate
    7. Deschidere
    8. Empatie

.Decalogul transformării digitale

În opinia mea cel care își asumă construirea casei descrisă anterior trebuie să își asume și următorul decalog:

  1. Într-o societate „digitalizată” valoarea legală a unui document digital securizat este egală cu cea a unei hârtii semnate și ștampilate.

Explicație:

România nu are o legislație  care să pună egalitate între documentul electronic și securizat și hârtie. România nu are o lege care să descrie procedurile comune administrative fizice și digitale. Fără această legislație  rezistența la schimbare va fi enormă

  1. „Digitalizarea” trebuie guvernată de către administrație și nu de către tehnologie, deci o nouă guvernanță a activității de transformare digitală trebuie proiectată și aprobată

Explicație :

Strategia și proiectele trebuie să fie însușite de către puterea politică aleasă și de administrația publică. Ei sunt direct responsabili de succesul sau eșecul acestor proiecte și nu departamentele de IT care sunt numai funcții suport

  1. „Digitalizarea” se face în folosul cetățenilor și nu pentru cloud-uri, servere, computere, etc.

Explicație :

Scopul transformării digitale este furnizarea de servicii digitale pentru cetățeni deci investiția este făcută în acest scop și nu pentru construcția „cloudului guvernamental”

  1. „Digitalizarea” este pentru cetățeni în primul rând și după pentru administrație

Explicație :

Scopul transformării digitale este furnizarea de servicii digitale pentru cetățeni deci investiția este făcută în acest scop prioritar  transformarea administrației fiind subsecventă

 

  1. „Digitalizarea” este pentru toți cetățenii deci diminuarea și eradicarea excluziunii digitale trebuie să fie politică publică prioritară

Explicație :

„Digitalizarea” , dacă nu este adoptată de cei cărora li se adresează, adică de cetățeni devine un EȘEC. În concluzie administrația publică trebuie să adopte politici publice de reducerea și eradicarea excluziunii digitale

  1. „Digitalizarea” presupune un grad înalt de guvernare deschisă digitală

Explicație :

Guvernarea deschisă, datele deschise asigură un înalt grad de transparență a politicilor publice.

  1. „Digitalizarea” administrației începe cu personalul acesteia care își adaptează competențele și atitudinea.

Explicație :

Experiența celorlalte țări arată că rezistența la schimbare a personalului administrației publice este unul din obstacolele majore în calea transformării digitale. Trebuie proiectate  politici publice care să adreseze această rezistență trebuie proiectate cu grijă

  1. „Digitalizarea” are ca proces prealabil obligatoriu redefinirea unor procese noi, eficiente – digitalizate

Explicație :

Trebuie proiectată anterior implementării tehnologiei o arhitectură digitală cu mecanisme de comunicație, securitate care să confere eficiență și eficacitate.

 

  1. Administrația trebuie să fie garantul identității și securității digitale. Acestea trebuie să îi fie oferite cetățeanului cât mai accesibil cu putință

Explicație :

Această încredere în administrație trebuie construită, cetățenii trebuie să adere conștienți la sistem sigur și stabil.

  1. Conducerea întregului proces, în opinia mea, ar trebui, încredințată unui Task Force- civil sub autoritatea Primului Ministru

Explicație :

Explicația e la latitudinea dvs.

 

 

 

***

Recomand în schimb cu toată inima conspectarea https://www.oecd.org/digital/. Găsiți acolo tot ce trebuie despre guvernanță și transformare digitală.

*****

Dacă cineva mă întreabă despre șansele digitalizării, mă abțin. Nu comentez nimic

Bibliografie

  1. Indicele economiei și societății digitale (DESI) 2021: raportul pentru România- https://romania.representation.ec.europa.eu/news/indicele-economiei-si-societatii-digitale-desi-2021-raportul-pentru-romania-2021-11-12_ro
  2. eGovernment Benchmark 2021 – Capgemini- https://www.capgemini.com/wp-content/uploads/2021/10/eGovernment-Benchmark-2021-Insight-Report.pdf
  3. Introduction to e-Government e-Government to Support Sustainable Development Goals- https://ega.ee/wp-content/uploads/2020/02/ega_hannese_raamat_FINAL_web.pdf

 

 

 

Distribuiti daca v-a placut

Puteti posta comentarii