*
De 60 de ani un bătrân mergea zilnic la Zidul Plângerii din Ierusalim. Despre acest bătrân aude şi o reporteră de la CNN şi se hotărăște să-i ia un interviu. Ajunge ea la Zid şi află care este bătrânul.
După 45 de minute bătrânul îşi termină rugăciunea şi reportera îl abordează pentru a-i lua interviul.
– Scuzaţi-mă, eu sunt reporteră la CNN şi mă numesc Rebecca Smith. Dvs. cum vă numiţi?
– Moritz Fishbein.
– De când veniţi la Zidul Plângerii?
– Aproximativ de 60 de ani.
– De 60 de ani! Şi pentru ce vă rugaţi?
– Mă rog ca evreii, creştinii şi musulmanii să trăiască în pace. Mă rog să nu mai fie războaie şi să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume.
– Şi ce simţiţi după 60 de ani?
– Parcă aş vorbi la pereţi…
*
Un evreu se mută într-un orăşel de catolici. În fiecare vineri, în timp ce creştinii ţineau post şi mâncau numai peşte, evreul făcea fripturi după fripturi, înnebunindu-i cu mirosul. Disperaţi, catolicii se decid să-l convertească şi, după ameninţări, rugăminţi, promisiuni, reuşesc să îl convingă. Îl duc cu mare alai la biserică, unde preotul îl stropeşte de 3 ori cu apă sfinţită, intonând “născut evreu, crescut evreu, acum creştin”.
Vinerea următoare, în timp ce toţi catolicii ţineau post şi mâncau numai peşte, din casa evreului convertit se ridica miros îmbietor de friptură.
Înnebuniţi, s-au prezentat la casa păcătosului, să vadă cum e posibil şi l-au găsit în faţa unui grătar mare, plin cu carne, pe care o stropea de zor cu apă, intonând: “născută vacă, crescută vacă, acum peşte”…
*
Casierul sinagogii rămăsese fără nici un bănuţ cu care să ajute pătura săracă. Nici în cutia de ajutorare a săracilor nu se mai introduseseră de mult bănuţi. A doua zi dimineaţ,a puse pe uşa sinagogii o înştiinţare:
– O femeie căsătorită din cartier are o legătură cu un bărbat necăsătorit. Dacă până mâine dimineaţă nu apare o bancnotă de 100$ în cutia săracilor, voi fi nevoit să-i dezvălui numele.
A doua zi a găsit în cutia săracilor 30 de bancnote de 100$, plus una de 50$, cu un bilet ataşat: “Amână până mâine, ca să fac rost de bani!”
*
Un tip la spovedanie:
– Părinte, am păcătuit. Am păcălit un evreu.
– Fiule, ăsta nu e păcat! E un miracol!
*
Iţic şi Ştrul se întâlnesc la azilul de bătrâni.
– Mă Iţic, ce cauţi tu aici? Eu auzisem că i-ai lăsat aşa de mulţi bani lu’ fi-tu, că te-a băgat la azilul ăla de lux, ce cauţi aici, la azilul ăsta de stat?
– Mă Ştrul, am cerut să fiu mutat aici.
– Dar de ce? Nu era mai bine acolo?
– Nu, mă, nu mă simţeam bine.
– Dar ce s-a întâmplat? Doctorii nu te tratau bine?
– Ah, nu mă puteam plânge.
– Atunci, asistentele nu erau suficient de atente?
– Nu mă puteam plânge.
– Femeile de serviciu, portarii, se purtau urât cu bătrânii?
– Nu, nu mă puteam plânge.
– Camera ta nu era suficient de mare, de curată, nu te lăsau pe afară?
– Nu mă puteam plânge.
– Păi, dacă-ţi era atât de bine acolo, de ce ai venit aici?
– Aici mă pot plânge.
*
Ştrul stă în colţ la Magheru. Trece Iţic şi-l întreabă:
– Ce faci aici, Ştrul?
– Aştept să vină americanii…
– Eşti nebun? În ’44 tot aici stăteai şi ziceai că aştepţi să vină ruşii…
– Ei şi ce, n-au venit?
*
Tatăl lui Ştrul e evreu şi mamă-sa ţigancă. Într-o zi, vine Ştrul la mamă-sa şi zice:
– Mamă, eu sînt mai mult evreu sau mai mult ţigan?
– Nu ştiu, Ştrul, zise mama. Du-te şi întreabă-l pe taică-tău!
– Unde-i tata?
– În sufragerie, îşi caută moneda de 100 de lei pe care a pierdut-o ieri!
Se duce Ştrul la tată-său şi îl întreabă:
– Tată, poate poţi tu să-mi dai un răspuns la întrebarea asta, eu sînt mai mult evreu sau mai mult ţigan?
– Nu ştiu, dar de ce întrebi?
– Un băiat care locuieşte cu noi pe stradă îşi vinde bicicleta, iar eu nu ştiu ce să fac, să încerc să mă tocmesc sau să aştept pînă la noapte şi să i-o fur…
*
Se spune că Robinson Crusoe a fost evreu, ceea ce nu ştie foarte multă lume. Într-o zi, după toţi anii de singurătate, Robinson a zărit o corabie nu departe de insulă şi i-a făcut semn. Cei de pe corabie l-au văzut. Căpitanul a cerut o barcă şi, însoţit de cîţiva marinari, a venit pe insulă. Robinson i-a povestit ce i se întîmplase şi l-a rugat să-l ducă în Anglia. Căpitanul, care era englez, s-a învoit.
– Suie în barcă, i-a spus.
– Înainte de a pleca, aş vrea să vă arăt, dacă-mi îngăduiţi, tot ce am făcut, a spus la rîndul său Robinson. Am petrecut atîţia ani pe insulă! Numai cîteva clipe.
– Cu plăcere, a răspuns căpitanul, care era un om politicos.
Robinson l-a dus ceva mai încolo, pe insulă.
– Aici este locuinţa mea principală. Cu primul gard pe care l-am făcut. Alături, ţarcul caprelor, iar dincolo sinagoga. După aceea, grajdul, via, cea de-a doua sinagogă…
– Iartă-mă, a spus căpitanul, cam mirat, dar eşti chiar singur pe insulă?
– Singur-singurel.
– De ce-ai ridicat atunci două sinagogi?
– E la mintea cocoşului, i-a răspuns Robinson. Asta e sinagoga la care mă duc, iar cealaltă e cea la care nu mă duc.
*
Un creştin, un musulman şi un evreu vorbesc despre puterea religiilor proprii.
Creştinul:
– Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci aveam o secetă teribilă în ţară şi era să mor împreună cu familia, cînd am făcut rugăciuni şi atunci s-a întîmplat miracolul: în timp ce toată cîmpia era sub soarele arzător, pe terenul nostru cădea o ploaie torenţială. Totul de jur împrejur ardea sub soare şi pe terenul meu ploua. Din cauza asta, ne-am salvat familia mea şi cu mine.
Musulmanul:
– Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci eram în deşert şi m-a surprins o furtună de nisip. Era să murim eu şi cămila mea acoperiţi de dune. Abia puteam respira cînd s-a întimplat miracolul. Întregul deşert era o furtună de nisip, dar în jurul meu şi al cămilei mele a fost un calm total. Aşa am ajuns pînă la o oază şi ne-am salvat.
Evreul:
– Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci mă plimbam în jurul casei mele într-o sîmbătă şi am găsit un portmoneu pe jos, plin cu bani, dar fiind sîmbătă nu puteam să mă aplec să-l iau. Atunci s-a întîmplat miracolul: peste tot era sîmbătă, dar în jurul meu s-a făcut brusc vineri…
Romanian