Cel mai greu in copilarie era sa descoperi daca ai o pasiune si sa o conservi…
Eu am colectionat iluzii
Castele in Spania
Nici nu era greu, in comunism aveai dreptul sa visezi daca o faceai in soapta…
Asa am trait iluzia de a fi un mare explorator, stand in camera stramta si rasucind la nesfarsit un glob care costase 10% din venitul familiei
A doua pasiune era sa colectionez impresii…Stiti ca in urma unor fapte, intamplari sau whatever…raman impresii…
Era atat de placut sa fii impresionat…Imi aduc aminte de iarna anului 1968 in care ningea cu fulgi cat pumnul si m-am intors cu tata cu niste pungi maro de hartie mari cu portocale, banane si smochineImpresia mea de fericire
Pana am cazut in zapada iar tata nu a simtit…
Incearca sa iti inchipui ca traiesti intr-o tara normala…in care fiecare lucru se intampla pentru ca asa ar trebui sa se intample…Cred ca fiecare roman care ajunge intr-o tara “normala” primele luni se simte abuzat de normalitate
In orasul si vremea in care am crescut erau inca difuzori de presa privati. La vremea aia era greu de inteles pentru multa lume acest lucru
La noi se ocupa de vanzare un personaj schizofrenoid numit Spiru. Acum voi trebuie sa va scormoniti amintirile si sa va aduceti aminte ca fiecare comunitate din Romania avea “glumetii”sai de care intreaga comunitate facea misto, biza, etc.
Pentru ca romanii cu suflet cald sunt de obicei personaje de roman…
In orasul de care zic exista o intrebare pe care NU trebuia sa i-o pui lui SPIRU…
In vremurile de muly apuse organele si institutiile aveau propriul organ de presa: PCR- Scanteia, UTC- Scanteia Tineretului, etc….
Sindicatele aveau un saptamanal sterp si steril numit MUNCA …
Zi de vara
Oras de campie provincial plin de liniste
Pionierii se intorc acasa
Unul il intreaba pe SPIRU…
– Spirule, ai MUNCA?
– Minca-mi-ai P&LA, s-o F%T pe ma-ta
Rar ati vazut ceea ce era la gura acelui om cand auzea de munca
Romanian