Amintiri… Imi aduc aminte ca deschisesem un grup in Facebook cu numele asta, nici nu stiu ce s-a mai intamplat cu el…cartile copilariei…
In primul rand:
Biblia
Destinul poate fi scris sau nu pentru fiecare dintre noi, însă de multe ori trebuie sa fie ajutat. De ceva, de cineva, de Dumnezeu, cine poate ști… Am deschis ochii într-un sat prăfuit din lunca Urluiului ca nepot de țărani mijlocași care fuseseră deposedați de pământ de urgia numita comunism. Cum erau cutumele copii anilor ’30 dacă aveau pământ rar făceau mai mult de 4 clase de scoala primara. Cu atât mai mult bunicul care avea descendenta din pastori, iute la manie si cu bata aproape… Bunica rămăsese cu dorul de carte, de altfel spre apusul vieții va cere sa i se caducei romane… Realitatea este ca prima carte a fost o Biblie fără coperți pe care am citit-o din scoarță in scoarță…Fără sa înțeleg NIMIC… Ce poți înțelege la 5 ani din Rahela a avut pe Solomon, Maria și continua cu alte 50 nume…
Începutul însa fusese făcut de către tataie care ma învățase literele pe ziarul Scânteia, la 4 ani… îmi aduc aminte de divanurile (întruniri de bârfa si munca la poarta cuiva) in care se strângea sa il vadă pe ala mic citind
Si am tot citit..
Toate Panzele Sus
Prima mea carte serioasa citita cred la 7 ani este “Toate Panzele Sus” editia din fotografii.Toate panzele…m-a invatat geografie, aventura si camaraderie la 6 ani, a deschis devreme usile puscariei in care am trait pana la 27 de ani…
L’Esperance a fost goeleta sperantelor mele, iar Adnana prima iubire cand nici nu stiam cum se numeste sentimentul respectiv …
Atât de mult m-a turburat puterea epicii lui Tudoran încât cred că i-am citit de-a lungul timpului întreaga opera. Rar un romancier cu o forța de a scrie ceva similar Sfârșitului de Mileniu .
Casa domnului Alcibiade, București: Editura Cartea Românească, 1978
Retragerea fără torțe, București: Editura Eminescu, 1982
Ieșirea la mare, București: Editura Eminescu, 1984
Victoria neînaripată, București: Editura Eminescu, 1985
Privighetoarea de ziuă, București: Editura Eminescu, 1986
O sută una lovituri de tun, București: Editura Eminescu, 1989
Sub zero grade, București, Editura Arta Grafică, 1994 (postum
Peripețiile bravului soldat Svejk
Următoarea pe lista, care îmi vine in minte este Svejk care in realitate are un titlu mult mai interesant- Peripețiile bravului soldat Švejk în Războiul Mondial …Este prima data, in copilăria unui copil crescut într-un mediu septic, muncitoresc si comunist, când citesc despre căcat, curve, pisat si altele…Cu sexul făcusem cunoștința in 1001 de Nopți.
O carte fresca, fresca a unui imperiu care se va dezagrega, fresca a sentimentelor omenești, fresca a unei societăți bolnave.
Un roman, proiectat ca fiind roman fluviu, care începe :
„Carevasăzică, ni l-au ucis pe Ferdinand, i se adresă menajera domnului Švejk,care – după ce părăsise cu ani în urmă serviciul militar, fiind declarat tâmpit iremediabil de către Comisia medicală militară – trăia acum din negoțul de câini,niște pocitanii de cotarle, vagaboande, cărora le ticluia pedigree-uri false.
(Va urma)
Romanian