Continuare din Jurnal de Român (1 si 2) (fictiune)
Roxana Corporatrista
Azi e duminică…
Mănânc un avocado mic și merg să alerg in Herăstrău, să simt parcul vibrând…Chiar și călcând într-un căcat de câine voi fi de zece ori mai fericită decât intre patru pereți…
Sa ies din cușca asta înghesuită plină de miasme, invidii si orgolii
E ziua in care trăiesc, poate singura…în celelalte simt cum rulez un algoritm infam ce îmi dictează pașii, pauzele și trăirile
Azi e duminică…
“E ziua in care,
Imi scot piz*ica (18+) din parcare
Astazi sunt doar o oarecare
Si iubesc pe fiecare.. in felul meu”
La dracu, sunt tot singură…
Si ma gândesc cum altfel aș putea fi și când să întâlnesc un bărbat dacă totul la mine gravitează în jurul jobului…
Până nici Sorin , prieten cu beneficii, nu mai sună de când s-a antrenat și el in spirala promovărilor…
Azi e duminică
Fuck
Jerome, boschetar, fost… o sa deduceți voi
Rezemat într-o rână lângă intrarea in scară se vede o grămada de boarfe cu un miros greu și stătut din care se răzlețesc doi ochi cenușii plini de regretul unei vodci bune și o barba țepoasa cu reflexe albastre…
E Jerome…
Daca s-ar fi dat o lege , Jerome ar fi fost repartizat ca boschetarul ansamblului de blocuri JX1,JX2…
Unii l-ar descrie nu ca un boschetar ci ca un satelit al acestor două blocuri…
Se spală semestrial la punctul termic, ajută la căratul tomberoanelor, se uită pofticios la orice cur de femeie intre 18-75 de ani, ii place vodca, vorbește o franceza perfectă însă asta numai când are multa vodca și uită ceea ce este și începe a fi ceea ce era….
Din scara iese ca o nalucă Roxana- Corporatista, cu un outfit sportiv strălucind a brand…totul e brand : Asics, Adidas…pana si tamponul e brand….
Din colțul sau Jerome cugetă “une très belle femme, fără noroc si fără futac”…
Chin Tao si Yang Tao
În apropierea blocurilor JX1,Jx2 nu foarte departe se ridică ansambluri pretențioase de birouri in care își lăfăie prezența fel de fel de de multinaționale…Pe lângă ele au pătruns și uninaționalele chinezești, cu precădere cele tehnologice…
În consecință chiriile stau sus și multi mâncăcioși de lătrători perie cartierul să își găsească de locuit într-o distanță rezonabilă…
Îmbrăcați de la mall, cotcodăcesc în limba lor neștiută fără da atenție celor din jurul lor…
El pare preocupat și de aceea ochii ii par înfipți in cap, iar ea are ceva occidental in alură , ceva de tanagra…statuetele alea mici și fragile
“Trebuie sa găsim si grădinița si școala dacă ii aducem si pe cei mici”