[spu popup=”1460″]YOUR TEXT OR IMG HERE[/spu]
Eu către Anca, „Fata scrie si tu cum ai ajuns in Sudan ca m-au înnebunit oamenii cu întrebarea asta”
Anca :
M-a întrebat cineva ce m-a adus in Sudan?
Sincer, destinul si nimic altceva.
In iarna lui 2005 am plecat din Romania spre India sa-l cunosc pe cel care, mai incolo, avea sa devina omul care ma suporta si acum cu bune si nebune.
Ajunsă în India am stat acolo exact 6 luni până la următoarea mea plecare: Sudan.
Până atunci, nu am sa mint, tot ceea ce știam despre Sudan era faptul că era undeva in Africa, în est și era cea mai mare țara africană.
Aterizată aici , după un zbor lung, obositor și singura fiind m-a lovit limba.
Nu am avut tangență cu araba de nici o culoare până atunci și nu mă gândisem vreo data ca o să îndrug câteva vorbe în limba asta, ciudată și grea care iși schimba dialectul la fiecare sută de kilometri parcurși.
Din capitală a trebuit sa fac încă un zbor pana într-un orășel mic la Marea Rosie , care mi-a fost casă timp de 6 ani.
Nu am sa uit niciodată avionul Fokker , donație ruseasca, care la fiecare adiere de vânt pârâia și se clătina de mă gândeam ca nu mai ajung in veci la destinație.
Nu am sa uit umiditatea năucitoare, mirosul de kerosen ars amestecat cu sarea din aer, răgetul măgărușilor la apus și strigatul la rugăciune.
Sudanul îmi este casă de 11 ani.
Ani in care am traversat o demonetizare, un divorț cu strigături ( nu eu ci nordul cu sudul) am văzut inundații , secetă, o mini revoluție, am întâlnit oameni de pus la rană dar și rămășitele zilei, am luat-o de la cap de de câteva ori si am încercat sa adun amintiri pentru mai târziu.
Sudanul îmi este casa atât mie cat și altora, noi, care suntem călători cu sau fără tints.
Romanian