Alcool. În Sudan

Eram prin bucătărie și deschizând un dulap am dat peste niște sticle goale de băutură.
Trebuie să le arunc cat mai departe de casă, acoperite cât mai bine , camuflate precum Rambo in jungla Sud Americana.
Aici băutura este interzisă.
Faptul ca este interzisă nu înseamna ca nu există. Există și încă este la mare căutare.
La începuturile mele pe plaiuri sudaneze când găseam la negru câte o sticla de ceva era zi mare in calendar.
Nu conta ca era la supra preț, că sticlele erau mizerabile, pline cu noroi și de foarte multe ori produsul era contrafăcut .
Conta ca wow! uite am găsit ceva de băut.
Când deschideam capacul și gustam simțeam pe cerul gurii tot drumul străbătut tocmai din Eritreea sau Ethiopia, sticle camuflate in rezervoarele de motorină a camioanelor, purtate pe spatele măgărușilor, chinuite și mânuite cu dibăcie de cărăuși și samsari.
Când locuiești într-o țară cu access la orice/ oricum/ oriunde nu simți lipsa multor chestii … Chestii care nouă, ăstora deșertificați , de multe ori ni se par  mană cereasca.
Nu am să uit cum am încercat sa fac țuică la lighean cu gheata( rețeta de pe net) și puțea tot blocul a alcool, ignorând că peste drum era secția de politie, cum am carat sub scaunele mașinii vin tocmai din Ethiopia, cum la miez de noapte așteptam cu farurile stinse pe străduțe lăturalnice să-mi aducă un nene câte o sticla de whisky.
Cu cat chinul e mai mare cu atât gustul este mai bun și licoarea mai neprețuită.
Viața in deșert nu este ușoara dar te călește pana la ultimul os.
Os, care mai târziu, îl vom drege cu 50 de ceva bun, de contrabanda .

Distribuiti daca v-a placut
  • 33
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    33
    Shares

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *