Infrastructura ca o groapă.
Conduc de 5 ani și am permis de 3.
Nu mă întrebați de primii doi ani pentru ca sunt o nelegiuită și am condus fără permis 2 ani.
Nu am avut nici un incident in trafic exceptând momentul in care mi-a căzut mașina într-o rână, într-o gura de canal neastupată.
Să conduci in tarile arabe/africane e o adevărată aventură.
În primul rand nu toată lumea face școala de șoferi. Îți iei mașina, o scoți la periferie , faci exerciții după care treptat intri in trafic.
Intrat în vâltoarea străzii trebuie să ai fler, reflexe și inspirație la secunda ca să ajungi întreg acasă.
Primul an la mine a fost greu.
Am slăbit kilograme bune într-o luna la volan, căldura și stress.
Gen pleci de acasă și la întoarcere mulțumești cerului ca ești întreg atât tu cat si mașina.
Traficul este infernal, străzile majoritatea pline de gropi și cratere( mașinile au viata scurta aici ), penele de curent producând ambuteiaje in care topi sta preț de o cina in familie cu tot cu desert.
Condusul aici m-a calit, mi-a intarit reflexele, mi-a imbogatit injuraturile si m-a facut sa primesc laude.
O zi prin oraș cuprinde liniștea răsăritului , furnicarul orelor de birou, letargia orelor amiezii când doar tuk-tuk-urile zbârnâie și mai vezi câteva căruțe rătăcite in orizont și atinge apogeul seara târziu când toată lumea iese la o cafea, un ceai, o narghilea pe malul Nilului.
Condusul este o artă iar condusul aici ajunge la rangul de sport extrem.
Și toată lumea știe cat iubesc eu sportul.
Vrummm , vrummm, vrummm