La spital. In Sudan

Cica sănătatea-i mai buna decât toate.
Si asa este.
Când locuiești într-o țara din lumea a treia iți dorești cu ardoare sa nu te îmbolnăvești de ceva grav.
Dacă te lovește din greșeala vreo boala ciudată, o hepatita galbena de atâta ciuda sau un e-coli pierdut într-un castravete nespălat cum trebuie, următorul pas este sa-ti cauți un spital bun.
Bun însemnând: sa nu găsești locuri de parcare in fata lui și sa stai la coada la ușa doctorului câteva ore.
În Sudan spitalele sunt de două categorii: ieși viu sau numai ieși deloc.
Am avut ghinionul să mă îmbolnăvesc o singură dată dar rău ( că eu fac totul sau nimic).
M-a lovit o hepatită A plus un mârșav de e-coli.Amândouă în același timp, m-au răpus şi m-au trimis la doctor.
În perioada respectivă locuiam într-un orăşel micuţ cu puţine spitale şidoctori şi mai puţini.
După câteva săptămâni de boală, medicamente pe sub mâna, tratamente făcute cu dat de semnături pentru că medicamentele erau prea puternice şi îmi putea ceda ficatul am ieșit învingătoare.
Aici când mergi la doctor ai un card de la stat , gen cardul de sănătate la noi sau plătești o taxă de 10 $ şi intri la doctor să-i zici ce te doare.
După, ești trimis la analize care de multe ori sunt contrafăcute, dacă nu mergi la un spital decent după care vei primi medicamente destul de scumpe şi acestea contrafăcute–dacă nu știi de unde să le cumperi.
Tările de genul Sudanului şi în general ţările neprivilegiate abia acum se bucură de chestii normale în domeniul sănătăţii.
În general lumea preferă să călătorească şi să facă turism medical în Egipt, Dubai sau India unde sistemul medical, tehnologia şi medicamentaţia este la alt nivel.
Ambulanţele sunt învechite, circulaţia este înfiorătoare şi de multe ori nu se face culoar de trecere astfel având loc tragedii fără drept de apel.
Eu pe fiica mea am născut-o în România.
Acum 10 ani nu am avut curajul să mă las pe mâna nimănui deşi şi aici sunt doctori competenţi şi mulţi dintre ei şcoliţi chiar la Cluj, Iaşi sau Timişoara.
La fel ca şi România, ţara mea de adopție încă mai are multe medicamente de luat că să devină sănătoasă şi pusă pe picioare.