La gradinita. In Austria

Învață ceva și pentru viață, nu doar pentru școală.

Trecând la chestiuni serioase, v-am zis deja că azi fu ședința cu părinții, la grădiniță. nu pleoscăiți a plictiseală, că nu-i chiar așa: fiică-mea intră anul viitor la școală, deci anul ăsta e intens cu pregăteală pentru clasa I.

În sistemul ăsta (austriac, adică), copiii din ultimul an de grădi se numesc “Schulanfänger” (ăsta ar fi un corespondent la grupa mare/ pregătitoare, nu știu sigur exact).

Ei bine, în anul ăsta se va lucra pe pregătirea lor pentru școală- inclusiv pregătirea psihică, care înseamnă un program mai riguros, disciplină. vor studia oarecum științe ale naturii, scriere, matematică- tot prin joc, dar mai intens. și cu adevărat intensiv, Limba germană. și nu doar pentru că e vorba despre foarte mulți copii care au o altă limbă maternă, ci pentru că germana în sine e o limbă grea- o spun chiar ei, nativii (doar nu credeați că doar printre români sunt unii care nu știu scrie corect în propria limbă!).

Și tot auzisem că ultimul an de grădiniță e obligatoriu în Austria, după cum Educația în sine e obligatorie. teoretic, și la noi e (nu?). nu știu cum o fi în alte landuri/ regiuni, dar aici am fost informați foarte serios că cei din ultimul an de grădiniță nu vor mai putea lipsi nemotivat. adică doar cu motivare de la medic, în care să se arate că respectivul copil nu a fost prezent la grădiniță din motive obiective, ce țin de sănătate. mai departe: dacă aduni un anumit număr de absențe nemotivate (de exemplu, copilul trebuie să aibă o prezență de minim douăzeci de ore/ săptămână), conducerea grădiniței este obligată să raporteze către Primărie, care te va amenda cu 380 de euro. iată cum și “necum” devine că e cam imposibil de negociat cu partea “îl țin acasă, că nu are nevoie de grădiniță”. mai departe, și la școală absențele nemotivate se plătesc cu bani reali, pe care părinții-i scot din buzunare reale. că așa-i în capitalism, în societățile astea vestice și decadente 

În rest, ce să vă spun? ședința fu pe un ton relaxat, ni s-a dat și o temă de casă de lucrat cu copiii- legat de ce anume își doresc ei pentru ultimul an de grădi și ce așteptări au de la școală. 
Nu ni s-a cerut vreun ban de caiete, creioane, reviste, jucării sau fondul grupei. n-a venit nimeni cu comentarii că nu-s frumoase perdelele sau sunt covoarele prea uzate și nici nu s-a răstit vreo educatoare la noi. apropo de educatoare și de conducere: toate femei, toate îmbrăcate simplu. curat, dar simplu, fără fasoane sau fițe, cumva jenant de simplu, mă gândesc că în România unii părinți le-ar privi cam cu milă, să nu zic dispreț.

Și-n spirit de relaxare, am înțeles că fiică-mea e responsabila cu distracția- lucru ce nu mă miră, de altfel. în zecile de fotografii ce ni s-au rulat pe proiector, fiică-mea era aia care-n toate, absolut toate, era cu gura la urechi, tot timpul. ce m-oi face, Doamne? ))

Ne-au pus sā alegem nişte “vorbe”, fiecare pentru copilul propriu. astea le-am ales eu, la repezealā:))

Învață ceva și pentru viață, nu doar pentru școală.

 

Distribuiti daca v-a placut
  • 19
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    19
    Shares

Comments

comments

mm

M V

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *