La scoala, pentru noi este o aventura …
Prolog:
Mă întreabă cineva cum e cu trei copii la școală în România.
Uneori e dezastru dacă nu ești atent pe mâinile cui lași copiii.
Când știu că începe școala eu mă prind cu mâinile de cap.
Bani, bani și iar bani. Nervi cu duiumul, umblătură multă și dureri de cap.
Și dacă prin haosul ăsta nu aș fi găsit și dascăli buni care pun suflet în ce fac, cu mâna pe inimă vă spun că mă vedeam deja luându-mi tălpășița și copiii în spinare și săltând granița ca ăia fugiți de război.
Să începem… aventura mersului la școala
Am învățat din primul an că nu-i prea bine să cumperi necesarul pentru școală atunci când începe sezonul de vânătoare de cele trebuincioase. Riști din cauza nervilor întinși la maxim să te iei la bătaie prin magazine, librării și alte terenuri minate unde se învârt și alte mame disperate.
De regulă cumpăr din timp și pe rând. Mai exact cu vreo trei luni înainte, asta ca să nu fac șoc la buzunar în septembrie când peste tot prețurile o iau razna.
Fac trei ghiozdane doldora încetișor așa. Cumpăr haine tot încetișor. Mai un pantalon săptămâna asta, mai o haină peste câteva zile și casc ochii bine la prețuri că altfel la cerințele care sunt ar trebui să fac împrumut în bancă și nu glumesc când spun asta.
Am doi băieți gemeni care fac acuși 10 ani și o fată care împlinește în curând 13 ani. Unul din gemeni e diagnosticat cu epilepsie generalizată idiopatică.
În primul an au învățat la o școală din cartierul Canta . Băieții au avut o învățătoare de care s-au îndrăgostit. Bolnavi cu febră dacă erau, îmi săreau din pat să fugă in clasă. Ei sunt mai norocoși că au pielea albă. Surioara lor are pielea de culoarea laptelui cu ceva stropi de cacao, ceea ce i-a adus destulă suferință. În aceeași școală fiind, nu a reușit să-și facă prietene. Venea plângând acasă, refuza serbările de sfârșit de an dar mai ales pe cele de început. Florile ei nu erau îndeajuns de frumoase și scumpe astfel încât să atragă simpatia „doamnei”.
Pentru că nu sunt de acord cu taxele școlare tip fondul clasei, fondul școlii, fondul tavanului, băncii, covoarelor persane dorite…am specificat din start că nu contribui. Nu pentru că sunt eu mai cu moț ci pentru că nu am. Da. Cum se aude. Nu am de unde acoperi găurile lăsate de guvernanții noștri care folosesc banii in alte scopuri (nu mai intru in detalii).
Au suferit copiii mei din cauza asta? Uneori da, uneori nu. La prima școală din Canta au primit și bursă. Învățătoarea gemenilor s-a ținut de capul meu până când am depus toate actele. Până și doamna director m-a sunat și mi-a explicat că nu-i nicio rușine și că e dreptul copiilor, mai ales al celui cu epilepsie.
Apoi ne-am mutat in alt cartier, undeva prin Tătărași. Școala nr 4. Lume nouă, probleme multe. Multe tare, încât la un moment am zis că cedez și strâng pe cineva de gât. Băiatul cu epilepsie mi-a fost umilit în fața clasei de o învățătoare care ținea orele cu un băț în mână, de parcă mâna oile nu ținea ore cu elevi.
Crizele de epilepsie tip absențe erau pentru ea lipsă de respect pentru că nu-i atent la ore. Îi trântea caietele pe bancă, îl făcea handicapat. Nu-l lăsa la baie pentru că îi deranja ora. Era voie numai în timpul pauzelor. Pe celălalt chiar mi l-a căpăcit și pusă față în față cu doamna director a răspuns cu nonșalanță că ea are părinți care chiar o încurajează să le bată progeniturile neascultătoare.
-„Dacă nu învață și nu-i atent, dați-i una după cap. Noi cum am învățat carte!!! Nimeni nu ne pupa în fund cum se face mai nou in zilele noastre.”
Doamna asta avea un prost obicei să pedepsească copiii punându-i să citească o carte. Mai mare prostie ca asta rar mi-a fost dat să aud.
Fata reușise să-și facă prietene aici dar erau probleme cu diriginta care a spus răspicat în fața clasei că e interzis să vorbească cu cei care nu cotizează la fondul clasei, școlii etc.
La scoala, episodul II
Când am văzut că doamna director nu ia măsuri și e un complice tacit la un astfel de comportament abuziv, am zis ca asta nu-i școală și mai bine o tai eu de-aici cu copiii cu tot până când nu-i face praf psihic.
Acum i-am mutat la o altă școală. Încă stau cu inima strânsă pentru ei, deși văd că lumea e cât de cât normală.
O parte din clădire e în renovare, în unele clase băncile sunt vechi și scaunele nu se țin bine.
În schimb m-a întâmpinat o doamnă director atât de săritoare cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. O femeie mică de statură care se învârtea pe hol printre copii și părinți, îmbrăcată simplu și care ajuta și la secretariat dar și la completat cereri.
Nu am fost surprinsă când am auzit din gura ei că de la școala nr 4 de unde am fugit și eu, au venit val-vârtej mulți părinți disperați și că nu știe pe unde să mai lipească ceva elevi.
Menționez că am fost la ea cu mâinile goale. N-aveam nici măcar o floare agățată de mână.
Când îmi voi pune ONG-ul pe picioare, am de gând să sprijin școala asta cu tot ce voi putea eu.
Modul în care m-a întâmpinat noua școală mă face să cred că va fi bine. Copiii sunt mulțumiți că sunt tratați omenește și asta doar pentru că nimeni nu țipă la ei. Citesc cărți de plăcere și mă zăpăcesc cu povestirile lor și asta îmi face inima să salte de bucurie.
În prima zi de mers la școală, fata mi-a povestit că diriginta a luat-o în brațe ca o adevărată mamă și a pupat-o pe frunte de bun-venit.
Rar am văzut-o pe fiică-mea venind de la școală și sărind în sus de fericire. Un simplu gest din partea unui cadru didactic a făcut-o să țopăie prin casă vreo jumătate de oră. Un astfel de OM merită o floare cu vârf și îndesat. Să vă mai spun că e în aceeași clasă cu prietenele din cartier pe care le laudă și admiră că învață bine deși nu au o situație financiară strălucită . Se întâlnesc zilnic după ore și se ajută una pe alta, schimbă cărți și povestesc.
Gemenii au nimerit într-o clasă cu alte 8 perechi de gemeni!
-Mamă! Așa mulți gemeni la un loc n-am mai văzut în viața noastră!
Eu doar atât mai spun și închei povestea despre aventurile de prin școli.
O compătimesc pe domnișoara învățătoare care s-a pricopsit cu 10 omuleți gemeni.
Știu eu ce știu 😊
Romanian